Ovidiu și Rusia

Ovidiu Naso, cel mai mare poet al Imperiului Roman, se crede că a fost alungat până la ultimele părți ale imperiului, națiunea geților, de către împăratul Augustus.

Destinația lui ar fi Ovidiopal, lângă Odesa, lângă Herson, pe malul Niprului, la gura Mării Negre. Se credea că Constanța era ultimul bastion al imperiului în care se vorbea latina.

Cu toate acestea, marele vate roman a învățat limba geților, reușind să o vorbească și să o scrie fluent. Una dintre cărțile sale de versuri pierdute acum a fost scrisă în acea limbă.

Pentru cei care ne simțim exilați, metici în propria patrie, Ovidiu cu Tristitiae Rerum și Metamorfozele sale este o referință și o mângâiere pentru că, așa cum spun rușii, cioara nu poate fi mai neagră decât aripile sale.

Ce l-a determinat pe împărat să-l alunge din Roma? Câteva versuri satirice? A avut vreo problemă la curte cu o doamnă din cercul imperial? invidiezi?

Nu se știe nimic despre asta, dar din colecția sa de poezii „Remedia Amoris” și „Ars amandi” reiese că poetul care cunoaște femeile nu precupețește sfaturi lubrice sau venustice despre cum să flirteze cu ele în piață, în cerc, forumul sau templele unde se libata tămâia în favoarea lui Jupiter.

Tomi ar fi putut fi Constanza dar ar fi putut fi și Sebastopol. În Carmina Ponti Eusini se revarsă acea tristețe tipic rusă și moderat elegiacă.

Ovidiu preface himere, viața lui pare un vers elegiac constant.

 Opera sa a fost revitalizată de-a lungul Evului Mediu, deși știm puține despre viața sa privată.

 Era fiul unei familii din ordinul ecvestru. Primele sale două căsătorii au fost eșec, dar a treia, Corina, a fost marea dragoste a vieții sale.

Îi dedică multe dintre compozițiile sale.

Ovidio Naso iată că spondeo-urile lui îmi alină durerile în vara toridă a anului 2024, când atât de mulți hispanici se simt exilați

Joi, 15 august 2024