ORA 25 DIN VINTILA HORIA UNUL DINTRE CELE MAI MARE NOVELE ALE SECOLULUI XX

Martín Ferrad a pus acest titlu programului nopții în SER Hora 25, un apel de clarion, ceasul al unsprezecelea a sunat timpul viitor sub imperiul tehnicii care va arunca umanismul și umaniștii din teren. Este o carte poetică și profetică, precum și un ritual noetic sau de inițiere, deoarece meșteșugul scrisului este legat, în cele mai înalte secțiuni ale sale, de Apocalipsa. Cred că acest român poliglot (vorbea toate limbile inclusiv idiș, dialectul evreilor askemazi pe care l-a învățat într-un lagăr de concentrare maghiar, i-a ajutat pe cei din secta lui Moise să scape, dar ei nu i-au mulțumit, era un „ goim”) a scris o utopie care o depășește pe cea a britanicilor Orwell și Huxley.

L-am cunoscut pe Vintila, i-am intervievat, l-am admirat si am urmat cateva cursuri de master la Complutense. A aparținut unui grup de intelectuali distinși care și-au găsit refugiu în Spania, fugind de persecuția sovieticilor. Dumnezeu s-a născut în exil și au adus o înțelepciune enormă în rucsac. Ovidio Tarlea, un mare poet născut la Constanza, mi-a fost coleg la agenția Pyresa, a făcut observații și mi-a dat indicii despre unele dintre cronicile mele din SUA A recitat poeziile lui Horacio pentru că era înzestrat cu o memorie uimitoare. Un adevărat domn care s-a stabilit în Spania și a întemeiat o familie s-a căsătorit cu mama Lauritei Valenzuela, care era văduvă de război. Mi-a dat un dicționar românesc cu o legendă pe care scria „nu dispera dacă nu te ascultă, eu am trăit această situație ca tine. Au sosit noii stăpâni și și-au adus propriii funcționari.” Lucrase într-unul dintre cele mai importante ziare din București, a fost epurat și a fugit pe jos în Italia peste Carpați. Este drama pe care The Twenty-Five Hour o pune în scenă: crucificarea României, execuția protagonistei Joan Moritz care moare pe pomul ignominiei iertându-și dușmanii. A venit la ai lui și ai săi nu l-au primit. El nu era lumina, ci un martor al luminii pe care întunericul nu o putea stinge. Sunt piese despre care romanul are reminiscențe evanghelice. Mai presus de toate, acea lumină strălucește în figura părintelui Coruga, preotul ortodox pentru care protagonistul a lucrat înainte de a fi prins acuzat de iudaism de un jandarm corupt și afemeiat care se îndrăgostise de soția sa Susana. El este trimis într-un lagăr de concentrare și acolo se trezește lucrând cu târâi și lopată alături de evrei care nu au făcut muncă manuală în viața lor; erau avocați, negustori, finanțatori. Degradarea lui atinge apogeul atunci când șeful lagărului îi spune să-și lase pantalonii să cadă pentru a vedea dacă a fost tăiat, dar nu a fost circumcis. Era un descendent arian al unei minorități germanice stabilite pe malul Dunării. Acest detaliu va fi unul dintre cele mai surprinzătoare evenimente atunci când este admis la un „Lager”, silueta lui îl surprinde pe un Gauletier. Aici narațiunea ia o turnură surprinzătoare, fostul condamnat devine soldat SS și i se ordonă să facă dragoste cu Hilda pentru ca acesta să aibă urmași și să păstreze astfel puritatea rasei ariene. Nevinovat, însă, este din nou crucificat pentru că se trezește în transa de a fi nevoit să urmărească prizonierii de lagăr, foști colegi de celulă. Protagonistul nu ține ranchiună față de nimeni. Îi ajută pe evrei să treacă, îi dau niște bani, dar îl lasă desculț și fără valiză în gara din Budapesta. Va trebui să fim atenți la acest detaliu: Vintila nu neagă holocaustul, ci ne oferă o mărturie despre ceea ce a trăit oamenii ei în trup. Banii și mita au fost trambulină cu care evreii bogați au traversat iazul. A fost trambulină de la care au sărit în America. În timp ce Auschwitz îi aștepta pe cei mai săraci: nevoiașii din ghetou, țiganii, dizidenții români, rușii și Belarus. Există un gând care plutește ca o fantomă amenințătoare prin paginile acestui mare roman fluvial care se citește dintr-o singură mișcare (autorul știe să creeze o atmosferă, să picteze personaje și să surprindă cititorul cu nodurile intrigii): cine câștigă omenirea se pregătește pentru o perioadă de sclavie sub conducerea mașinii. Vom fi roboți. Acest lucru se întâmplă deja într-o lume fericită sub privirea scrutatoare a lui Big Brother. Vor fi fotografiați chiar și propriile noastre gânduri. Nimeni nu va putea scăpa. Cursa va fi purificată prin eutanasie, vor exista restricții privind liberul arbitru. Ne așteaptă totalitarismul indiferent de semnul său. Vintila Horia a fost acuzat ca este fascist. Acordarea premiului Goncourt pe care l-a câștigat în 1960 a fost retrasă, iar astăzi este autor epuizat. O nedreptate. Noii maeștri și-au adus propriile coruri SĂ CINTE imnuri epiniciene, rapsodiile lor și să cânte epitalame murdare pentru că o minciună s-a repetat până când societatea devine dogmă pe care am avut-o, totuși, în mare parte din cultura și limbajul